Definita cuvantului temporal
TEMPORÁL1, temporale, s. n. Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului. ♦ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune. – Din fr. temporal.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu temporal
INESENȚIÁL, -Ă, inesențiali, -e, adj., s. n. (Rar) Neesențial. [Pr.: -ți-al] – Din fr. innessentiel. Vezi definitia »
demențial, -ă, demențiali, -e adj. extraordinar, minunat, formidabil. Vezi definitia »
VERNÁL, -Ă adj. (Liv.) De primăvară, care ține de primăvară, primăvăratic. ◊ (Astr.) Punct vernal = punct de intersecție al eclipticii cu ecuatorul ceresc, care coincide cu echinocțiul de primăvară. [< fr. vernal, lat. vernalis]. Vezi definitia »
VEZICÁL, -Ă adj. referitor la vezică, al vezicii. (< fr. vésical, lat. vesicalis) Vezi definitia »
harhál, harháluri, s.n. (înv.) salbă, colan. Vezi definitia »