Definita cuvantului temporal
TEMPORÁL1, temporale, s. n. Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului. ♦ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune. – Din fr. temporal.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu temporal
SUBSTANȚIÁL, -Ă adj. 1. Esențial, principal. ♦ Important, însemnat, mare. ♦ (Fig.) Bogat în idei, plin de miez. 2. (Despre alimente) Bogat în substanțe hrănitoare; nutritiv, consistent. 3. Care aparține substanței (2). [Pron. -ți-al. / cf. fr. substantiel]. Vezi definitia »
val s. n., pl. váluri Vezi definitia »
HÁNDBAL s.n. Joc sportiv între două echipe de câte unsprezece sau șapte jucători, în care se aruncă mingea cu mâna și se caută a o introduce în poarta echipei adverse. [Pron. și hénd-bol. / < engl. hand-ball, cf. hand – mână, ball – minge]. Vezi definitia »
SITUAȚIONÁL, -Ă adj. referitor la o anumită situație. (< engl. situational) Vezi definitia »
cașcaval, cașcavaluri s. n. 1. (intl.) 1. (intl.) femeie. 2. (la sg.) bani. Vezi definitia »