MIELÍNĂ s. f. substanță albă, moale, care formează teaca celulelor nervoase. (< fr. myéline) Vezi definitia »

TRÉMĂ¹ s. f. 1. semn diacritic (¨) care se pune pe o vocală pentru a arăta că trebuie pronunțată separat de vocala precedentă sau pentru a-i modifica valoarea. 2. poziție răsfrântă a unui grup de dinți. 3. orificiu buco-anal, la viermii trematozi, înconjurat de o ventuză. ◊ cloacă la monotreme. (< fr. tréma) Vezi definitia »

TĂBĂCĂREÁSCĂ s. f. Numele unui joc de cărți. – Din tăbăcăresc. Vezi definitia »

AGRÁFĂ, agrafe, s. f. 1. Nume dat unor obiecte care servesc să prindă sau să fixeze o haină, părul etc. ♦ Piesă de metal cu care se leagă blocurile de piatră, se fixează zidăria etc. 2. (Med.) Mică piesă metalică cu care se prind și se mențin unite buzele unei plăgi până la cicatrizare; copcă. 3. Ornament în formă de consolă la capătul unui arc. – Din fr. agrafe. Vezi definitia »

LIZOZÍMĂ, lizozime, s. f. Proteină cristalizabilă prezentă în salivă, în lacrimi și în albușul de ou, cu puternică activitate enzimatică asupra unor germeni patogeni. – Din fr. lysozyme. Vezi definitia »