ANTRACÉN s. m. hidrocarbură aromatică, substanță cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă. (< fr. anthracène) Vezi definitia »

NEFROGÉN, -Ă adj. 1. care produce țesut renal. 2. de origine renală. (< fr. néphrogéne) Vezi definitia »

HIFÉN s. n. (lingv.) reunire a două cuvinte în unul singur pentru a exprima o singură noțiune. (< fr., lat. hyphen) Vezi definitia »

termen arhaic folosit in zona jud. Mehedinti pentru prostovol Vezi definitia »

BARKHAUSEN [bárchauzən], Heinrich Georg (1881-1956), fizician german. A descoperit (1919) discontinuitatea magnetizării materialelor feromagnetice (efectul B.); contribuții în electronică. Vezi definitia »