MÁRE², mări, s. f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; p. ext. ocean. ◊ Expr. Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări și țări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime. Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe. ♦ Fig. Suprafață vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Fig. Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is. Vezi definitia »

care suge pula Vezi definitia »

RAȚIONALIZÁRE, raționalizări, s. f. Acțiunea de a raționaliza și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. raționaliza. Vezi definitia »

ÎNSPIȚÁRE, înspițări, s. f. Acțiunea de a înspița și rezultatul ei. – V. înspița. Vezi definitia »

UNSOÁRE, unsori, s. f. 1. Substanță grasă, uleioasă (de origine animală sau vegetală) cu care se unge ceva sau cineva sau care servește la gătit. 2. Faptul de a unge. – Uns + suf. -oare. Vezi definitia »