DESPLETÍT, -Ă, despletiți, -te, adj. 1. Desfăcut din împletitură, neîmpletit, deșirat. 2. (Despre femei) Cu părul neîmpletit sau desfăcut din împletitură; p. ext. nepieptănat, zbârlit, neîngrijit. – V. despleti. Vezi definitia »

óbșit (-turi), s. n. – Permis militar. Germ. Abschied. Trans., înv. Vezi definitia »

BOÍT¹ s. n. (Reg.) Boire. – V. boi¹. Vezi definitia »

ASCUȚÍT², -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Prevăzut cu un vârf care poate înțepa; prevăzut cu o muchie tăioasă. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător; fin, subtil. Minte ascuțită 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. ♦ Expr. A avea limba ascuțită = a avea obiceiul să critice (cu răutate). 4. (Despre sunete, glas, râs) Subțire, strident. 5. (Despre acțiuni, conflicte etc.) Întețit, sporit; aprig, înverșunat, dârz.- V. ascuți. Vezi definitia »

PROZELÍT, -Ă s. m. f. cel convertit de curând la o credință, la o ideologie, doctrină etc. (< fr. prosélyte, lat. proselytus, gr. proselytos) Vezi definitia »