SUNNÍSM s.n. Curent al islamului bazat pe recunoașterea sunnei. [Cf. fr. sunnisme]. Vezi definitia »

PROFESIONÍSM s. n. practicare a unei îndeletniciri ca profesionist; (p. ext.) ramură a artei, a sportului etc. practicată ca profesiune. (< it. professionismo) Vezi definitia »

ANARHOSINDICALÍSM s.n. Variantă a anarhismului care, atribuind sindicatelor rolul primordial în lupta clasei muncitoare, neagă necesitatea partidului și a statului dictaturii proletariatului. [< rus. anarho-sindikalizm]. Vezi definitia »

EMANATÍSM s. n. Doctrină religioasă-filozofică de tendință panteistă, potrivit căreia lumea nu este rezultatul unui act de creație, ci s-a născut din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme. Vezi definitia »

CONSTITUȚIONALÍSM s.n. 1. Guvernare constituțională, regim constituțional; concepție, atitudine constituțională. 2. Concepție care are în vedere constituția individuală în apariția și pronosticul bolilor. [Cf. fr. constitutionnalisme, germ. Konstitutionalismus]. Vezi definitia »