SINÁPSĂ, sinapse, s. f. (Anat.) Punct de contact între doi neuroni, la nivelul căruia se face transmiterea influxului nervos de la o celulă nervoasă la alta. – Din fr. synapse. Vezi definitia »

MASTÓZĂ s.f. (Med.) Modificări ale mamelelor, având la bază o stare de hiperfoliculinie. [< fr. mastose]. Vezi definitia »

pomușoáră, pomușoáre, s.f. (reg.) 1. strugurel, strugure mic. 2. coacăz, coacăză. 3. agriș, agrișă. 4. coacăz sălbatic cu fructe roșii și acre; păltior. 5. plantă americană cu flori roșcate sau galbene, cu fructe în ciorchini, cultivată și la noi ca plantă ornamentală. 6. plantă cu tulpina agățătoare, cu flori violete, cu fructe în formă de boabe roșii, folosită în medicină; lăsnicior. Vezi definitia »

piticícă s.f. (reg.) pitișoarcă, pită mică. Vezi definitia »

vátră (vétre), s. f. – 1. Cămin, foc, loc unde se aprinde. – 2. Cămin, casă, locuință. – 3. (Banat) Pavaj, pardosea. – 4. Hotar, limită. – Mr., megl. vatră. Mgr. βάθρον „loc de așezat, bază” (Philippide, II, 741). De obicei, este considerat drept cuvînt autohton sau balcanic (Miklosich, Slaw. Elem., 9; Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32; Candrea; Skok, ZRPh., LIV, 202; Rosetti, II, 124; Pușcariu, Lr., 179), sau provenind din alb. vatrë (Cihac, II, 721; Pascu, II, 224). Din rom. trebuie să provină sb., cr., slov. vatra, pol. watra, rut. vatra, vaterka, rus. vatrucha (Miklosich, Wander., 11 – 12; Miklosich, Fremdw., 135), și probabil alb. vatrë. – Der. vătrar, s. n. (unealtă cu care se scormonește în foc), cf. vătrai; vătraș, s. m. (se zice despre țiganii stabili, în opoziție cu cei nomazi). Vezi definitia »