BURÍC, burice, s. n. 1. Cavitate care se formează în mijlocul abdomenului, după tăierea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În expr.) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus). Vezi definitia »

AMITÓTIC, -Ă adj. Referitor la amitoză. [< fr. amitotique]. Vezi definitia »

GÁLIC², -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor¹, privitor la gali¹. Războaiele galice. ◊ Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali¹. – Din lat. Gallicus. Vezi definitia »

FILOLÓGIC, -Ă, filologici, -ce, adj. Care aparține filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. ◊ (Adverbial) Studiază filologic un text. – Din fr. philologique. Vezi definitia »

SAPROBIÓTIC, -Ă adj. care trăiește în apele poluate sau pe resturi organice în putrefacție. (< fr. saprobiotique) Vezi definitia »