OXALEMÍE, oxalemii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în sânge; cantitate de oxalați prezentă în sânge. – Din fr. oxalémie. Vezi definitia »

ORFEVRERÍE s.f. v. orfevrărie. Vezi definitia »

ETNOPSIHOLOGÍE s.f. Ramură a antropologiei care studiază viața unui popor și producțiile sale după însușirile lui psihologice caracteristice. [Gen. -iei. / < fr. ethnopsychologie]. Vezi definitia »

EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. Parte a Bibliei, recunoscută numai de creștini, care cuprinde viața și învățătura lui Cristos. ♦ Evangheliar. ◊ Expr. Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din acestă carte, care se citesc în timpul serviciului religios creștin. [Var.: (pop.) vanghélie s. f.] – Din sl. evangelije. Vezi definitia »

DIBĂCÍE, dibăcii, s. f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie. Vezi definitia »