FLORENTÍN, -Ă, florentíni, -e, adj., subst. 1. Adj., s.m. și f. (Locuitor) din Florența. ♦ (s.f.) Dialect vorbit de florentini. 2. Adj. Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea proporțiilor mari și severe ale stilului antic cu eleganța stilurilor bizantin și roman; pălărie florentină (și s.f.) = pălărie (din împletitură de pai) cu boruri largi și împodobită cu flori. (din fr. florentin, it. fiorentino) Vezi definitia »

AMÍN interj., s. n. 1. Interj. (În texte religioase sau în practica bisericii creștine, folosit ca formulă de încheiere) Adevărat! așa să fie! ♦ Fam. Adio! S-a terminat! 2. S. n. (În expr.) Cât(u-i) aminul sau până (ori nici) la amin = niciodată, nicidecum. – Din sl. aminŭ. Vezi definitia »

INTRAUTERÍN, -Ă, intrauterini, -e, adj. Care are loc, care este în interiorul uterului. [Pr.: -tra-u-] – Din fr. intra-utérin. Vezi definitia »

CROMAFÍN, -Ă, cromafini, -e, adj. Care se colorează ușor, care prinde ușor coloranți. – Din fr. chromaffine. Vezi definitia »

PATROCLÍN, -Ă, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care a moștenit predominant caractere paterne. – Din fr. patrocline. Vezi definitia »