OPȚIÚNE s.f. 1. Faptul sau posibilitatea de a opta, de a alege între două sau mai multe lucruri; (spec.) drept al cuiva de a-și alege cetățenia; optare. 2. Condiție existentă în unele tranzacții comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului un termen în care el poate definitiva tranzacția sau poate renunța la ea, pe când pentru vânzător obligația rămâne fermă. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. option, lat. optio]. Vezi definitia »

ISOAMPLITÚDINE s.f. v. izoamplitudine. Vezi definitia »

a ședea pe vine expr. a sta ghemuit. Vezi definitia »

IMPLORAȚIÚNE s.f. v. implorație. Vezi definitia »

DEZÓRDINE s. f. 1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj. 2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ◊ (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală. 3. (fig.) confuzie (în idei); incoerență. (după fr. désordre) Vezi definitia »