BISULFÍT s. m. sare a acidului sulfuros, în care un atom de hidrogen este înlocuit cu un metal. (< fr. bisulfite) Vezi definitia »

STIMARISÍT adj. v. stimarisi. [DAR] Vezi definitia »

ASCUȚÍT², -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Prevăzut cu un vârf care poate înțepa; prevăzut cu o muchie tăioasă. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător; fin, subtil. Minte ascuțită 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. ♦ Expr. A avea limba ascuțită = a avea obiceiul să critice (cu răutate). 4. (Despre sunete, glas, râs) Subțire, strident. 5. (Despre acțiuni, conflicte etc.) Întețit, sporit; aprig, înverșunat, dârz.- V. ascuți. Vezi definitia »

BLEOJDÍT¹, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Despre ochi) Căscat, zgâit. [Pr.: bleoj-] – V. bleojdi¹. Vezi definitia »

PUNGĂLÍT, -Ă, pungăliți, -te, adj. (Pop.) Prost cusut. – V. pungăli. Vezi definitia »