ispítă (ispíte), s. f. – 1. Cercetare, investigație, studiu, examen. – 2. Efort, sforțare. – 3. Probă, încercare, experiment. – 4. Experiență, cunoaștere directă. – 5. Ademenire, seducere, tentație. Sl. ispytĭ, cf. bg. ispit (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 267; Cihac, II, 151; DAR) sau postverbal de la ispiti (Tiktin). Toate uzurile sînt înv., cu excepția ultimului. – Der. ispiti, vb. (a căuta, a cerceta, a examina; a întreba; a spiona; a încerca, a căuta să; refl., a se încumeta, a fi tentat; a pune la încercare; a tenta, a seduce), din sl. ispitati (toate uzurile sînt înv., cu excepția ultimului); ispiteală, s. f. (probă, încercare), înv.; ispititor, adj. (ademenitor); ispitaci, adj. (capabil, iscusit), format ca iscodaci. Vezi definitia »

vátă s. f., g.-d. art. vátei Vezi definitia »

CISOÍDĂ s. f. curbă plană descrisă de un punct de pe o secantă mobilă care trece printr-un punct fix al unui cerc, intersectându-l a doua oară. (< fr. cissoïde) Vezi definitia »

TOXÍNĂ s. f. substanță organică cu acțiune toxică produsă de bacterii, de unele ciuperci etc. (< fr. toxine) Vezi definitia »

TOPONOMÁSTICĂ s.f. Toponimie (2). [Gen. -cii. / cf. fr. toponomastique, germ. Toponomastik]. Vezi definitia »