plóșniță (plóșnițe), s. f. – (Mold.) Păduche-de-lemn (Acanthia lectularia). Sl. ploskŭ „turtit”, cf. ploscă și pol. ploszczyca, ceh. ploštice, rus. plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin), rus. bloščica (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Cihac explică fonetismul rom. cu ajutorul unei încrucișări cu plesni „a pocni”, cf. bg. pljusnica „bătut din palme”. Mai curînd e vorba de un der. propriu rom., din sl. ploskŭ, cu suf. -niță, cf. beșniță. – Der. ploșnițărie, s. f. (mulțime de ploșnițe); ploșnicar, s. m. (plantă, Ranunculus orthoceras); ploșnițare, s. f. (plantă, Actaea cimicifuga); polușcă, s. f. (Trans., ploșniță), din mag. poloska (Tiktin). Vezi definitia »

PÉNĂ, pene, s. f. (Înv.) Pedeapsă. – Din lat. poena, fr. peine. Vezi definitia »

abundénță s. f. cantitate mare, belșug; bogăție. ◊ cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului. (după fr. abondance, lat. abundantia) Vezi definitia »

OSTEOFLEBÍTĂ, osteoflebite, s. f. (Med.) Inflamație a venelor din interiorul oaselor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéophlebite. Vezi definitia »

PRELATÚRĂ, prelaturi, s. f. Demnitate de prelat. – Din fr. prélature. Vezi definitia »