gârmăț (gârméț), gârméți, s.n. (reg.) purcel, godac. Vezi definitia »

VIÚȚ, -Ă, viuți, -e, adj. Viuleț. ◊ Expr. Viu-viuț = viu, nevătămat. – Din viu² + suf. -uț. Vezi definitia »

JUDÉȚ, (I, 1, 2) județi, s. m., (I, 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. Vezi definitia »

cotârléț, cotârléțe, s.n. (reg.) coteț de orătănii, ocol, țarc, coșare. Vezi definitia »

LEMNULÉȚ, lemnulețe, s. n. (Pop.) Lemnișor. – Din lemn + suf. -ul-eț. Vezi definitia »