SMUCITÚRĂ, smucituri, s. f. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit¹. [Var.: (pop.) smuncitúră s. f.] – Smuci + suf. -tură. Vezi definitia »

GESTÓZĂ s.f. (Med.) Ansamblul manifestărilor patologice care însoțesc sarcina; disgravidie. [< germ. Gestose]. Vezi definitia »

CITOTOXÍNĂ s. f. 1. toxină de origine celulară. 2. substanță capabilă să distrugă unele celule. (< fr. cytotoxine) Vezi definitia »

mínă (míne), s. f. – Sursă, filon, zăcămînt. Fr. mine. Este omonim cu mină, s. f. (aparență, aspect, prezență, față), din fr. mine. – Der. miner, s. m., din fr. mineur; mina, vb., din fr. miner. Vezi definitia »

SÚȘĂ, sușe, s.f. (Livr.) Origine, sursă. ♦ (BioMed.) Proveniență a unei entitati biologice. – Din fr. souche. Celula sușă sau celulă stem, celulă precursoare, celulă progenitoare, o celulă nespecializată din care se vor diferenția noi tipuri de celule. Vezi definitia »