Definita cuvantului colăcar
COLĂCÁR, colăcari, s. m. (Pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă. [Var.: colăcér s. m.] – Colac + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu colăcar
BATALIONÁR, -Ă adj. care aparține unui batalion. (< fr. bataillonaire) Vezi definitia »
ALITERÁR, -Ă adj. neliterar. (< germ. aliterarisch) Vezi definitia »
MINUTÁR, minutare, s. n. Acul care indică minutele (I 1) pe ceasornic. ♦ P. gener. (La pl.) Fiecare dintre cele două ace ale ceasornicului. – Minut + suf. -ar. Vezi definitia »
PLACENTÁR, -Ă, placentari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține placentei (1), privitor la placentă. 2. S. n. (La pl.), Subclasă de mamifere care cuprinde animale cu placentă; (și la sg.) animal care face parte din această subclasă. – Din fr. placentaire. Vezi definitia »
RĂȘINÁR, rășinari, s. m. (Reg.) Persoană care se ocupă cu extracția sau cu vânzarea rășinei. – Rășină + suf. -ar. Vezi definitia »