giolit, -ă, gioliți, -ite adj. (d. lucruri) furat; de proveniență dubioasă. Vezi definitia »

IEZUÍT s.m. Membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de Ignațiu de Loyola pentru a lupta împotriva mișcărilor populare și gândirii progresiste. ♦ (Fig.) Ipocrit, viclean, perfid. // adj. De iezuit, al iezuiților, specific iezuiților; perfid. [Cf. fr. jésuite, germ. Jesuit]. Vezi definitia »

vărzuit, -ă, vărzuiți, -te adj. (tox.) care consumă narcotice în cantități mari, dependent de droguri. Vezi definitia »

NEPOMENÍT, -Ă, nepomeniți, -te, adj. 1. Despre care nu se (mai) vorbește, nu-și (mai) amintește nimeni, uitat; p. ext. care datează de multă vreme, vechi, străvechi. 2. (Adesea adverbial) Nemaipomenit. – Ne- + pomenit. Vezi definitia »

NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni. Vezi definitia »