chivót (chivote), s. n. – 1. (Înv.) Cutiuță, sipet. – 2. (Înv.) Cufăr, ladă. – 3. Raclă. Ngr. ϰιβώτιον sau ϰιβωτός (Murnu 14), în parte prin intermediul sl. kivotŭ, sb. ćȉvot (Vasmer, Gr., 50). Vezi definitia »

hoșbót, hoșbóturi, s.n. (reg.; mai ales la pl.) vase (de diferite feluri). Vezi definitia »

CHÍVOT, chivoturi, s. n. Cutiuță așezată în altar în care se păstrează cuminecătura rezervată celor care se împărtășesc în caz de boală, înainte de moarte etc. ♦ Ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii. [Acc. și: chivót. – Pl. și: chivote] – Din sl. kivotŭ. Vezi definitia »

preot voodoo Vezi definitia »

MASICÓT s.n. Oxid de plumb, de culoare galbenă. [< fr. massicot, cf. it. marzacotto]. Vezi definitia »