(Biol.) invaginare (formata la unele bacterii de membrana plasmatica), in care se localizeaza fermenti ozidativi. Vezi definitia »

ORÁCOL, oracole, s. n. (În antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit unor credințe, anumite divinități îl dădeau celor veniți să le consulte pentru a cunoaște viitorul; prevestire, prezicere, profeție; lăcașul unde se făceau aceste profeții. ♦ Hotărâre dată de o persoană cu autoritate; sentință cu caracter infailibil; p. ext. persoană care dă această hotărâre. ◊ Expr. A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic. [Var.: orácul s. n.] – Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle. Vezi definitia »

BORNEÓL s.n. Camfor de Borneo. [Pron. -ne-ol. / < fr. bornéol]. Vezi definitia »

Diavol = Vrăjmașul omului și potrivnicul său; ființă REALĂ malefică, nevăzută. Vezi definitia »

BRÍSTOL s. n. carton alb, lucios, de calitate foarte bună, din care se fac copertele cărților și cărțile de vizită. (< fr. bristol) Vezi definitia »