Definita cuvantului decan
DECÁN, -Ă, decani, -e, subst. 1. S. m. și f. Membru al corpului profesoral universitar însărcinat cu conducerea unei facultăți; grad deținut de această persoană. 2. S. m. Persoană (aleasă dintre avocați) care conducea baroul avocaților. 3. S. m. Persoana cea mai în vârstă sau cu vechimea cea mai mare în anumite corpuri constituite. 4. S. m. (În biserica anglicană) Conducător al unui colegiu de preoți, al unei instituții religioase sau al unui local de cult. Decanul de Canterbury. 5. Decurion. – Din lat. decanus, germ. Dekan.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu decan
OPIOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (cel) care consumă, abuzează de opiu. (< fr. opiomane) Vezi definitia »
BERGMAN, Ingmar (1918-2007), cineast și om de teatru suedez. Filmele sale se disting prin profunzimea meditației filozofice asupra binelui și răului, asupra vieții și morții („Noaptea saltimbancilor”, „A șaptea pecete”, „Fragii sălbatici”, „Izvorul fecioarei”, „Șoapte și strigăte”, „Fanny și Alexander”). Vezi definitia »
LASSALLEÁN, -Ă adj. Referitor la lassalleanism. // s.m. și f. Adept al lassalleanismului. [Pron. -le-an, pl. -eeni, eene. / < fr. lassaléen]. Vezi definitia »
YORKIÁN s.n. (Min.) Termen propus în locul celui westfalian pentru straturile din carboniferul3 superior, aflate între cele din lanarkian și staffordian. (sil. -ki-an) [def. MW] Vezi definitia »
plăván (plăvánă), adj. – Bălan. – Var. plăvîi, plăviu, plăviț. Sl. plavŭ „alb”, plavinŭ „bălan” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 262), cf. slov. plavec „bou bălan”. Se folosește mai ales ca nume de bou; doar plăviță se zice și despre femeile blonde și înv. despre orice obiect auriu sau gălbui; cf. Coresi: căutați pămînturile, că sînt plăvițe, spre seceriș sînt. Cf. plăvaie, s. f. (varietate de struguri), format ca bălaie din bălan. Vezi definitia »