DEFLÁȚIE, deflații, s.f. Acțiunea vântului asupra reliefului, prin procese de smulgere, spulberare și sortare a nisipurilor și a particulelor dezagregate, mai mici de 0,2 mm în diametru; stă la baza modelării regiunilor aride și, mai ales, semiaride. [Sursa: M. Ielenicz si colaboratorii, 1999, Dicționar de geografie fizică, Editura Corint, București] Vezi definitia »

CÁRDIE¹ s. f. orificiu de comunicare dintre esofag și stomac, aproape de inimă. (< fr. cardia) Vezi definitia »

CHEMIGRAFÍE s.f. Tehnica gravării chimice a clișeelor tipografice; chemitipie. [Gen. -iei. / < fr. chemigraphie]. Vezi definitia »

INTERGLACIÁȚIE, interglaciații, s. f. Interval de timp cu climă caldă în pleistocen, cuprins între două glaciații; interglaciar. [Pr.: -ci-a-] – Din interglaciar. Vezi definitia »

TENSOMETRÍE s. f. metodă experimentală de determinare a deformărilor din corpurile solide supuse unor tensiuni mecanice prin măsurarea deformațiilor liniare. (< fr. tensométrie) Vezi definitia »