Definita cuvantului decădea
DECĂDEÁ, decád, vb. II. Intranz. 1. A ajunge într-o stare mai rea, a fi în declin; a regresa. ♦ A ajunge într-o stare morală degradantă, a se degrada moralicește; a se declasa, a se deprava. 2. (În expr.) A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – De4- + cădea (după fr. déchoir). Cf. it. decadere.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu decădea
NICHIPERCEA s. m. art. (Pop.) Dracul. – Et. nec. Vezi definitia »
BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese; bucșă. ♦ Căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într-o piesă de lemn în care se îmbucă proeminența altei piese. – Lat. buccela „guriță”. Vezi definitia »
CÂNDEA, Romulus (1886-1973, n. Avrig, jud. Sibiu), istoric și teolog român. M. coresp. al Acad. (1929). Prof. univ. la Sibiu, Cernăuți și Cluj. Cercetător al istoriei bisericești („Concordate. Un capitol de istorie politică”, „Biserica ardeleană în anii 1916-1918”). Vezi definitia »
MANEÁ, manele, s. f. Cântec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă și tărăgănată. – Din tc. manì. Vezi definitia »
bitirmeá (-éle), s.f. – Acord, tranzacție. Tc. bitürme (DAR). Este înv. ca și der. bitirdisi, vb. (a ajunge la un acord; a se învoi; a compensa), din tc. bitürmek. Vezi definitia »