DISFÚNCȚIE s. f. 1. (med.) tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem. 2. (tehn.) reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. 3. (fil.) acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv. (< germ. Dysfunktion) Vezi definitia »

EVAPOTRANSPIRÁȚIE s.f. Fenomenul de pierdere combinată a umidității solului prin evaporare directă și prin transpirația plantelor. ♦ Cantitatea de apă evaporată parțial prin transpirație de un organism vegetal. [< fr. évapotranspiration]. Vezi definitia »

SPLANHNOLOGÍE s.f. Parte a anatomiei care studiază viscerele. [Gen. -iei. / < fr. splanchnologie, cf. gr. splanchnon – viscere, logos – studiu]. Vezi definitia »

STUPEFÁCȚIE, stupefacții, s. f. (Livr.) Uimire, stupoare. – Din fr. stupéfaction. Vezi definitia »

NEROZÍE, (2) nerozii, s. f. 1. Faptul de a fi nerod (1); prostie, neghiobie, stupiditate. 2. Vorbă sau faptă de nerod (1); faptă prostească; neghiobie (2); (cu sens atenuat) lucru lipsit de seriozitate, de importanță; fleac; p. ext. aberație, absurditate. – Nerod + suf. -ie. Vezi definitia »