Definita cuvantului terminare
TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu terminare
DEPĂȘÍRE s.f. Acțiunea de a depăși și rezultatul ei; (spec.) manevră rutieră prin care un vehicul întrece alt vehicul. [< depăși]. Vezi definitia »
DEPANÁRE s.f. Acțiunea de a depana și rezultatul ei. [< depana]. Vezi definitia »
BĂȘICÁRE, bășicări, s. f. Acțiunea de a (se) bășica. [Var.: (reg.) beșicáre s. f.] – V. bășica. Vezi definitia »
SPLENDOÁRE s.f. Frumusețe fără seamăn; strălucire, măreție. [Cf. fr. splendeur, lat. splendor]. Vezi definitia »
AUTOÎNCÂNTÁRE s.f. Automulțumire. [< auto1- + încântare]. Vezi definitia »