Definita cuvantului terminație
TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu terminație
SINECOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare a bridelor sau a aderențelor. [Gen. -iei. / < fr. synéchotomie]. Vezi definitia »
NITRÁȚIE s. f. nitrare. (< fr. nitration) Vezi definitia »
ATROFÍE, atrofii, s. f. Micșorare a volumului unei celule sau unui organ din cauza inactivității sau în urma unor tulburări de nutriție. – Fr. atrophie (lat. lit. atrophia). Vezi definitia »
CERVICALGÍE s.f. (Med.) Durere cervicală. [Gen. -iei. / < fr. cervicalgie, cf. lat. cervix – gât, gr. algos – durere]. Vezi definitia »
EPISTEMOLOGÍE s.f. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii. [Gen. -iei. / < fr. épistémologie, cf. gr. episteme – știință, logos – studiu]. Vezi definitia »