Definita cuvantului terminație
TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu terminație
HIPOCALCEMÍE s.f. Scădere a cantității de calciu din sânge. [Gen. -iei. / < fr. hypocalcémie, cf. gr. hypo – sub, calx – var, haima – sânge]. Vezi definitia »
ADVÉCȚIE s.f. Mișcare de aer cu direcție orizontală. [Gen. -iei. / < fr. advection, cf. lat. advectio]. Vezi definitia »
VÂRSTNICÍE s. f. (Rar) Vârstă1 de adult. – Vârstnic + suf. -ie. Vezi definitia »
PLEDOARÍE s. f. 1. apărare, susținere înaintea unei instanțe de judecată a intereselor unei părți într-un proces. 2. apărare, susținere a unei cauze, idei, teze etc. (< fr. plaidoirie) Vezi definitia »
AUTORIZÁȚIE s. f. permisiune (dată de o autoritate); împuternicire. ◊ înscris care dovedește o împuternicire. (< fr. autorisation) Vezi definitia »