REMITÉNȚĂ s.f. 1. (Med.) Atenuarea temporară a unei boli sau a unei manifestări. 2. Remitere; iertare, absolvire. [< fr. rémittence]. Vezi definitia »

BRIÓȘĂ, brioșe, s. f. Prăjitură în formă de pâinișoară, făcută din aluat de cozonac. [Pr.: bri-o-] – Fr. brioche. Vezi definitia »

TRÉMĂ, treme, s. f. Semn diacritic format din două puncte care se așază orizontal deasupra unei vocale, în unele limbi, pentru a indica o anumită pronunțare a sunetului respectiv. – Din fr. tréma. Vezi definitia »

lăbăreală, lăbăreli s. f. (vulg., peior.) activitate inutilă, pierdere de timp. Vezi definitia »

ANTÉZĂ s.f. (Bot.) Proces morfofiziologic care duce la înflorirea plantelor. [< fr. anthèse, cf. gr. anthesis – înflorire]. Vezi definitia »