IDIOLALÍE, idiolalii, s. f. (Med.) Tulburare de vorbire constând în pronunțarea neinteligibilă a unor cuvinte. [Pr.: -di-o-] – Din engl. idiolalia. Vezi definitia »

ANOMINÁȚIE s. f. figură de stil, constând în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. (< fr. annomination) Vezi definitia »

CRESCĂTORÍE, crescătorii, s. f. Loc, stabiliment special amenajat unde se cresc animale. – Crescător + suf. -ie. Vezi definitia »

iagalie, iagalii s. f. (intl.) mașină, automobil. Vezi definitia »

AXANTOPSÍE s. f. imposibilitatea de a distinge culoarea galbenă. (< fr. axantopsie) Vezi definitia »