nucăríe¹, nucăríi, s.f. (reg.) livadă cu nuci; nucet, nucăriște, nucăt. Vezi definitia »

SEROLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul serurilor terapeutice, specifice sau nespecifice; capitol al imunologiei care cuprinde studiul metodelor pentru punerea în evidență a anticorpilor din serul sangvin, precum și studiul antigenelor microbiene și celulare și a toxinelor. 2. Studiu de laborator care constă în analizarea modificărilor serice din cursul diferitelor boli. – Din fr. sérologie. Vezi definitia »

PARACHINEZÍE, parachinezii, s. f. (Med.) Tulburare a funcției motorii, constând în efectuarea unor mișcări anormale. [Scris și: parakinezie] – Din fr. parakinésie. Vezi definitia »

ADÚCȚIE, aducții, s. f. 1. Construcție hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mișcare efectuată de un mușchi aductor. [Var.: aducțiúne s. f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis. Vezi definitia »

DECARBURÁȚIE s.f. Decarburare. [Gen. -iei. / < fr. décarburation]. Vezi definitia »