RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent. Vezi definitia »

ACOMPANIAMÉNT, acompaniamente, s. n. Însoțirea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument cu altă melodie, în armonie cu cea dintâi, cântată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. [Pr.: -ni-a-] – După fr. accompagnement. Vezi definitia »

INELEGÁNT, -Ă adj. neelegant. (< fr. inélégant) Vezi definitia »

AUTOTRANSPLÁNT s. n. fragment de țesut transplantat într-o altă parte a corpului aceluiași individ. (< fr. autotransplant) Vezi definitia »

POSEDÁNT, -Ă, posedanți, -te, adj. (Rar) Care posedă (1) ceva. – Din fr. possédant. Vezi definitia »