DIFUZÓR s.n. 1. Dispozitiv folosit în radiofonie care transformă undele electrice în unde sonore prin punerea în vibrație a unei membrane plane sau a unui cornet; este folosit în dispozitivele de radiorecepție și în instalațiile de amplificare a sunetului. 2. Parte a unui carburator cu injecție unde se produce pulverizarea combustibilului. 3. Aparat folosit pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. diffuseur]. Vezi definitia »

ASFALTÓR, asfaltori, s. m. Muncitor specializat în lucrări de asfaltare. – Din fr. asphalteur. Vezi definitia »

DIVULSÓR s. n. instrument folosit pentru a provoca divulsiunea (2). (< fr. divulser) Vezi definitia »

MASTICATÓR adj.m. Mușchi masticator = mușchi care face posibilă măcinarea alimentelor. // s.n. Mașină servind la masticarea cauciucului. [< fr. masticateur]. Vezi definitia »

PRORÉCTOR s.m. Locțiitor al unui rector. [Cf. engl. prorector]. Vezi definitia »