STĂTĂTÓR, -OÁRE, stătători, -oare, adj. 1.Care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge. ◊ Piatră stătătoare (și substantivat, f.) = piatra fixă din sistemul celor două pietre ale morii. 2.(Înv.:despre oameni) Cu locuința statornică; stabil. 3. (În loc. adj.) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent. – Sta + suf. -ător. Vezi definitia »

OBSTRUCTÓR, -OÁRE, obstructori, -oare, adj. (Rar) Care obstruează, obstruant. – Din fr. obstructeur. Vezi definitia »

ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj. Care acoperă; care garantează. – Din acoperi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

PERIȘÓR², perișori, s. m. 1. Diminutiv al lui păr². 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe fața superioară și păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurți, și cu flori mici roșietice (Circaea alpina). – Păr² + suf. -ișor. Vezi definitia »

PROCHÉSTOR, prochestori, s. m. Magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii. – Din lat. proquaestor. Vezi definitia »