Definita cuvantului tonic
TÓNIC, -Ă, tonici, -ce, adj., subst. 1. Adj. (Despre vocale sau silabe) Care poartă accentul, pe care cade accentul. * Accent tonic = accentul muzical al vocalelor și al silabelor; p. ext. accentul expirator sau de intensitate. 2. S. f. (Muz.) Treapta întâi a modurilor major sau minor. ♦ Acord construit pe treapta întâi a modului major sau minor. 3. Adj., s. n. (Substanță, medicament) care are proprietatea de a fortifica un organism; întăritor, fortifiant. – Din fr. tonique, it. tonico.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tonic
EXTRAESTÉTIC, -Ă adj. din afara esteticului. (< extra1- + estetic) Vezi definitia »
BIOBIBLIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la biobibliografie. [< biobibliographique]. Vezi definitia »
PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă I. adj. referitor la psihodiagnoză. II. s. n. rezultat al psihodiagnozei. (< fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic) Vezi definitia »
BALÁDIC, -Ă adj. referitor la baladă. (< germ. balladisch) Vezi definitia »
ETNOBOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la etnobotanică. [Cf. it. etnobotanico]. Vezi definitia »