VÍNDIAC, vindiacuri, s. n. Haină scurtă special confecționată pentru a apăra de vânt; canadiană. [Acc. și vindiác] – Din germ. Windjacke. Vezi definitia »

HAMÁC s. n. plasă care se poate suspenda orizontal, servind drept pat. ◊ palanchin pentru transportul călătorilor prin locurile greu accesibile din pădurile Africii. (< fr. hamac) Vezi definitia »

TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak. Vezi definitia »

pitác (pitáce), s. n. – 1. Pergament, document. – 2. Ordin, poruncă scrisă. – 3. Cartă pastorală. Ngr. πιττάϰιον, parțial prin intermediul sl. pitakŭ (Cihac, II, 687; cf. Vasmer, Gr., 117), calabr. pittaci „act notarial”, it. petazza „bagatelă”, napol. petaccia „fîșie de pînză”. – Der. pităci, vb. (înv., a ridica în rang boieresc prin ordin scris). Vezi definitia »

dalác (-curi), s. n. – 1. Pustulă malignă, antrax. – 2. Boală a cailor, inflamație a splinei. – 3. Varietate de poamă, boaba vulpii (Paris quadrifolia). – Mr. dalacă, megl. dălac. Tc. dalak „splină” (Șeineanu, II, 152; Candrea), cf. bg., sb. dalak. – Der. dălăci, vb. (a se îmbolnăvi de antrax). Vezi definitia »