CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. [Pr.: ca-ic-] – Din tc. kayikçi. Vezi definitia »

CĂLMĂȚUIU, com. în jud. Teleorman; 3.300 loc. (1991). Vezi definitia »

RUTÉNIU s. n. metal cenușiu, asemănător cu platina, foarte refractar, casabil și greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje, pentru contacte electrice etc. (< fr. ruthénium) Vezi definitia »

TRICLÍNIU, triclinii, s. n. (La romani) Încăpere a casei în care se mânca (și care cuprindea trei paturi așezate pe trei laturi ale mesei). ♦ (În bazilicile creștine) Sală anexă clădirii principale în care se primeau pelerinii sau se desfășurau diverse ceremonii. [Var.: triclínium s. n.] – Din lat. triclinium. Vezi definitia »

DELFINÁRIU s. n. 1. bazin amenajat pentru delfini. 2. sală, clădire care adăpostește un delfinariu (1). (< germ. Delphinarium) Vezi definitia »