ANTROPOLATRÍE s. f. Dragoste exagerată pentru oameni (reflex al unei erezii creștine). – Din ngr. anthropolatría. Vezi definitia »

OFIOLOGÍE s.f. (Biol.) Disciplină care se ocupă cu studiul șerpilor. [Gen. -iei. / < fr. ophiologie, cf. gr. ophis – șarpe, logos – studiu]. Vezi definitia »

TRANSFORMÁȚIE, transformații, s. f. (Înv.) Transformare. [Var.: (înv.) transformațiúne s. f.] – Din fr. transformation, lat. transformatio, -onis. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, #s. f.# 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + #suf.# -ie. Vezi definitia »

BUFOTERAPÍE s.f. (Med.) Folosirea în scop terapeutic a veninului de broască râioasă. [Gen. -iei. / < fr. bufothérapie, cf. lat. bufo – broască râioasă, gr. therapeia – tratament]. Vezi definitia »