Definita cuvantului bufeu
BUFÉU, bufeuri, s. n. Răbufnire subită, puternică și trecătoare de febră, puls accelerat, palpitații, enervare, stare de rău etc., provocate de diverse tulburări organice. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bufeu
ciompléu, ciompléuri, s.n. (reg.) 1. arbore rupt pe jumătate și rămas cu rădăcina în pământ; cioaftă, ciung, ciolpan. 2. partea cozii unui animal din care crește părul; trupină, butur; ciunt, cotor, tulei. Vezi definitia »
MILIÉU, milieuri, s. n. Obiect din pânză (brodată) sau din dantelă, care se așază (ca ornament) pe o mobilă. [Pr.:-li-eu] – Din fr. milieu. Vezi definitia »
peréu (peréuri), s. n. – Zid de susținere din piatră, fără ciment. Fr. perré. – Der. pereia, vb. (a întări cu ziduri). Vezi definitia »
SCORIACÉU, -ÉE, scoriacei, -ee, adj. (Geol.; despre roci) Care are aspectul unei scorii vulcanice. [Pri: -ri-a-] – Din fr. scoriacé. Vezi definitia »
HINTÉU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó. Vezi definitia »