Definita cuvantului tor
TOR, toruri, s. n. 1. Mulură rotundă cu profil convex de la baza sau de la capitelul unei coloane. 2. Corp geometric care rezultă din rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul cercului, dar care nu trece prin centrul cercului. – Din fr. tore.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tor
zor s. n. Vezi definitia »
INAUGURATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care inaugurează (ceva). [Pron. i-nau-. / cf. fr. inaugurateur]. Vezi definitia »
TĂLGIÓR, tălgiori, s. m. (Pop.) Tălgerel. [Pr.: -gi-or] – Talger + suf. -ior. Vezi definitia »
SORTATÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor. II. s. n. mașină de sortat. (< sorta + -tor) Vezi definitia »
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuințată ca plantă medicinală și de nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminacee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutatus). – Vătăma + suf. -ător. Vezi definitia »