COTIÉRĂ, cotiere, s. f. Piesă accesorie a unui fotoliu sau scaun, pe care se sprijină cotul; în cazul automobilului, funcția acestui element este integrată, de regulă, în finițiile de uși sau în garnisajele panourilor laterale. Vezi definitia »

PORFÍRĂ s. f. cameră a palatului imperial bizantin, lambrisată cu marmură roșie, unde împărătesele dădeau naștere copiilor lor. (< fr. porphyre) Vezi definitia »

MINICABÁNĂ s. f. căsuță construită în scop turistic. (< mini¹- + cabană) Vezi definitia »

ȚUICULÍȚĂ, țuiculițe, s. f. Diminutiv al lui țuică; țuiculeană. – Țuică + suf. -uliță. Vezi definitia »

PARANÍMFĂ s. f. 1. (la vechii greci) fată care o însoțea pe mireasă la ceremonialul căsătoriei. 2. (fig.) însoțitoare. (< fr. paranymphe, lat. paranympha) Vezi definitia »