străluminătór, străluminătóri, s.m. (înv.) propovăduitor, predicator. Vezi definitia »

MOTOSTIVUITÓR, motostivuitoare, s.n. Stivuitor acționat de un motor. – Din moto- + stivuitor. Vezi definitia »

ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Rar) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător. Vezi definitia »

CONDUCTÓR, -OÁRE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor. Vezi definitia »

plumbușór, plumbușóri, s.m. (înv. și reg.; în sintagma) plumbușor de piatră = condei special cu care se scria pe tăblițe de ardezie. Vezi definitia »