cormánă (cormáne), s. f. – 1. Parte a plugului care răstoarnă și mărunțește brazdele, răsturnătoare. – 2. La moara de apă, stavilă. – 3. (Înv.) Catarg. – 4. Ascuțire prea scurtă, care tocește tăișul. – Var. córman, cormán, córmănă. Origine incertă. Se consideră în general der. de la mag. kormány „cîrmă” (Cihac, II, 493; Cancel 13; DAR; Gáldi, Dict., 88), cuvînt care provine din sl. krŭmilo „cîrmă”, cf. cîrmi, și de asemenea sb. korman, rus. kormilo „cîrmă”; însă semantismul din rom. pare izolat și prezintă dificultăți. Este posibil să se produs o contaminare cu alt cuvînt, compară de ex. gr. ϰορωνόν „extremitate îndoită”. Vezi definitia »

LACTÓZĂ s. f. compus organic dulce, din lapte, folosit în industria de medicamente; lactobioză. (< fr. lactose) Vezi definitia »

CERTOZÍNĂ s. f. procedeu de incrustație cu elemente de os sau fildeș pe fond de lemn negru în motive geometrice mici. (< fr. certosina) Vezi definitia »

PLĂPUMÍȚĂ, plăpumițe, s. f. Plăpumioară. – Plapumă + suf. -iță. Vezi definitia »

PROCLÍZĂ s.f. (op. encliză) Așezare a unui cuvânt sau a unei particule în poziție proclitică. [< fr. proclise, cf. gr. proklisis]. Vezi definitia »