RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2.(Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours. Vezi definitia »

OBVÉRS, -Ă adj. (Liv.) Relativ la o obversiune, de obversiune. // s.f. (Log.) Judecată echivalentă alteia într-o obversiune. [< fr. obverse]. Vezi definitia »

CURS² s. n. 1. preț variabil, stabilit la bursă, cu care se cumpără și se vând valutele și hârtiile de valoare. 2. preț al unității monetare dintr-o țară, exprimat în unitățile bănești ale altei țări. ♦ în ŭl = pe perioada; a da ~ unei cereri = a rezolva o cerere. (< lat. cursus, fr. cours) Vezi definitia »

NEÎNTORS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîntoarsă) = a muri. – Ne- + întors. Vezi definitia »

RETRÓRS, -OÁRSĂ adj. (bot.; despre organe) îndepărtat îndărăt. (< lat retrorsus) Vezi definitia »