tágmă (-me), s. f. – Clasă, corporație, breaslă, categorie. – Mr. tagmă. Ngr. τάγμα „ordine”, gr. modern „promisiune” (Tiktin; Gáldi 258). Sec. XIX. Vezi definitia »

AUDIOGRÁMĂ, audiograme, s. f. Grafic care indică acuitatea auditivă a unei persoane. [Pr.: a-u-di-o-] – Din fr. audiogramme. Vezi definitia »

OXOSINTÉZĂ s. f. procedeu industrial de obținere a aldehidelor prin tratarea olefinelor cu un amestec de oxid de carbon și hidrogen. (< fr. oxosynthèse) Vezi definitia »

AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. ngr. ághios „sfânt”. Vezi definitia »

torță, torțe s. f. (glum.) țigară. Vezi definitia »