toroșteálă s.f. (reg.) 1. gâlcă, umflătură la gât. 2. terciuială. Vezi definitia »

IÓLĂ s.f. Ambarcație cu vâsle sau cu pânze, strâmtă, lungă și ușoară, larg răspândită în concursurile de iahting. ♦ Ambarcație cu doi arbori, folosită pentru pescuit. ♦ Barcă cu două, patru sau șase rame, folosită de nave în diferite scopuri. [Pron. io-. / cf. fr. yole, sp. yola, engl. Yawl, norv. jol]. Vezi definitia »

CONTRACÚRBĂ s.f. Curbă concavă care urmează unei curbe convexe. [Cf. fr. contre-courbe]. Vezi definitia »

gloábă (gloábe), s. f. – 1. Amendă. – 2. Mîrțoagă. – Megl. gloabă. Sl. (bg., sb.) globa „pedeapsă” (Miklosich, Lexicon, 129; Meyer 140; Berneker 305), cf. alb. gjobë, ngr. γλάμπα. Sensul 2 se explică desigur prin obiceiul de a plăti amenzile în natură, fapt pentru care se alegeau caii cei mai proști, cf. pui de bodaproste. – Der. globi, vb. (a pune amendă, a pedepsi); globnic, s. m. (înv., persoană care strîngea amenzile), din sl. globĭnikŭ. Vezi definitia »

PALÁȘCĂ, pălăști, s. f. (Înv. și reg.) Geantă de piele care se poartă la șold. ♦ Cartușieră. – Din tc. palaska, ngr. paláska. Vezi definitia »