ÁLA-BÁLA subst. invar. 1. (În expr.) Ce mai ala-bala? = a) ce se mai petrece?; b) ce rost are atâta discuție (inutilă) ? 2. (În formule recitative din jocurile copiilor) Ala-bala portocala. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

mandála s.f. (În budism și tantrism) imagine-simbol servind ca instrument al contemplației; cerc magic. (< fr. mandala) Vezi definitia »

Bascula, bascule s.f. Partea posterioara mobila a unei biciclete sau motociclete pe care se monteaza roata din spate si care foloseste la amortizarea socurilor. Vezi definitia »

încălá (-léz, -át), vb. – A se îngrășa, a face burtă. – Var. ingăla. Origine obscură. Pare să fie un der. de la lat. callēre „a face bătături, a se înăspri pielea”, dacă se admite trecerea semantică de la „a se îngroșa pielea” la „a se îngrășa” în general, cf. Tiktin; DAR; iar pentru părerea contrară, cf. Philippide, II, 718. Celelalte explicații sînt insuficiente: din alb. galë „gras”, ngal „a se îngrășa” (Cihac, II, 718); de la cal (Philippide, Principii, 148; Scriban); de la călău „om gras”, der. de la cal (Iordan, ZRPh., LVI, 230 și BL, IX, 67). Var. se datorează unei confuzii cu îngăla „a murdări”. Vezi definitia »

CVADRUPLÁ vb. tr., intr. a (se) împătri. (< fr. quadrupler, lat. quadruplare) Vezi definitia »