POSTFAȚATÓR, -OÁRE s. m. f. autor al unei postfețe. (< postfață + -tor) Vezi definitia »

RĂZUITÓR, -OÁRE, (1) răzuitoare, s. n. (2, 3) răzuitori, s. f. 1. S. n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S. f. Răzătoare. 3. S. f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța). ♦ Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit. ♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -itor. Vezi definitia »

ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor. Vezi definitia »

CONSTRICTÓR, -OÁRE, constrictori, -oare, adj. Care se restrânge, care se contractă ◊ Mușchi constrictor = mușchi care se contractă și închide orificiile naturale din corpul viețuitoarelor. – Din fr. constricteur. Vezi definitia »

BISECTÓR, -OÁRE, bisectoare, s. f., adj. 1. S. f. Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2. Adj. (În sintagma) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – Din fr. bissecteur. Vezi definitia »