TOTEMÍSM s. n. Ansamblu de credințe și obiceiuri religioase primitive legate de totem; credința în totemuri. – Din fr. totémisme. Vezi definitia »

HEGELIANÍSM s.n. Sistem filozofic idealist-obiectiv creat de G.W.F. Hegel, potrivit căruia principiul fundamental, activ, al lumii îl constituie „spiritul absolut”, o rațiune universală independentă de subiectul uman, pe care o consideră substanța și demiurgul realului și care se autodezvoltă în virtutea contradicțiilor sale interne. [Pron. -ghe-li-a-. / cf. fr. hégélianisme < Hegel – filozof german]. Vezi definitia »

HIPERSPLENÍSM s.n. (Med.) Stare patologică datorită hipertrofiei splinei. [< fr. hypersplénisme]. Vezi definitia »

CAMERALÍSM s. n. doctrină cu caracter economic, financiar, administrativ etc. despre conducerea statului apărută în Germania în sec. XVII. (< germ. Kammeralismus) Vezi definitia »

CARTEZIANÍSM s. n. Doctrina filozofului francez Descartes și a adepților lui, caracterizată prin metodă, ordine, rigoare. [Pr.: -zi-a-] – Din fr. cartésianisme. Vezi definitia »