TETRAVÁNGHEL s. n. v. tetraevanghel. Vezi definitia »

MUȘEȚÉL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (Matricaria chamomilla). – Mușat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el. Vezi definitia »

CHERATOCÉL s. n. hernie a membranei posterioare a corneei. (< fr. kératocèle) Vezi definitia »

CRENÉL s. n. 1. deschizătură într-un zid de apărare care permite tragerea cu armamentul portativ sau observarea câmpului de luptă. ◊ deschizătură între două merloane alăturate ale zidului unei cetăți. 2. ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile (1) unei fortificații. (< engl. crenel, după fr. créneau) Vezi definitia »

CORTURÉL, corturele, s. n. (Pop.) Cortuleț. – Cort + suf. -urel. Vezi definitia »